are we there yet?

Nici un parinte nu ar trebui sa traiasca mai mult decit copii lui - ne invata ei si eu ma uit la ei si ii vad cum triseaza luand pastile si vitamine cu pumnii, mancand vagoane de fructe si legume, oprindu-se din jogging doar pentru a-si face analizele. Ceea ce vor sa zica este ca nici un copil nu ar trebui sa traiasca mai putin decat parintii lui - o mica diferenta de frazare si de abordare, care insa te face sa te simti oarecum vinovat, sa ascunzi la spate chistocul de tigara pe care tocmai il fumai atunci cind ei suna la telefon, sa-ti tremure mana cind vrei sa iei de pe raft borcanul de smantana si, parca impotriva vointei tale, sa-l apuci pe cel cu iaurt light, sa nu recunosti NICIODATA la telefon ca te doare ceva, ca te simti rau, ca esti obosit sau racit, sau bolnav. Niciodata pina cind ajungi la limita.
Sunt atat de obosit incat in unele zile ma surprind asteptandu-i pe ei sa moara ca sa pot muri si eu linistit.