DEAVALMA - excese patologice

In noaptea asta barba mea a plecat la plimbare.
M-am trezit la cateva ore dupa ce am atipit simtind miscare. Barba mi se lungise semnificativ si unduia ca algele mangaiate de curentul apei. "Fuck" m-am gandit somnoros, "Iar creste...". Cu gandul asta in minte am adormit la loc, decis insa sa o tin, precaut, sub supraveghere. A asteptat citeva clipe pana respiratia mi s-a linistit si, hotarata si cu un plan precis, si-a continuat cresterea. S-a prelins peste marginea patului, a ocolit piciorul masutei pe care imi tin ochelarii, s-a oprit cale de o respiratie, speriata putin de umbra aruncata de trepiedul aparatului foto pe dusumea, apoi a zbughit-o pe usa de la balcon aruncandu-se in gol de la etajul sapte. S-a rasfirat peste cartierul de casute din fata geamului meu, valurind ca marea pe plaja de la Essaouira, (cea draga si trista si lipsa), si, intr-o clipa, a disparut dincolo de intuneric.
Mi-am ascutit simturile si am auzit-o fosnind peste blocuri si strazi, peste felinare si caini vagabonzi, peste masini adormite si benzinarii morocanoase, peste pesti, prostituate, guri de canal, cismele, mereu inainte, ca o armata a intunericului pusa pe invazie, ca dunele din Erg Chebbi inghiting Merzouga si rostogolindu-se peste Medina din Fez, implacabil, pana sub geamul ei.
A stat o vreme acolo tragandu-si sufletul sau poate uimita de ce vazuse, sau ametita de parfumuri, apoi a intrat incet pe geam, s-a incolacit in jurul unui pantof, a urcat incet in patul ei si a invelit-o.
Cand m-am trezit, monoton si palid, cu plus infinitul jucându-mi-se între degetele de la picioare, am gasit-o încâlcita de vocale si consoane, obosita si prafuita si trista, cu o frunza pierduta intr-o suvita si miros de inghet.
Ca sa sarbatoresc intoarcerea ei mi-am pus azi o bandana alb/negru.