Giacardea, cardea, Gialino mura...

Citeam Dune cand m-a sunat Ucu. O sa fac acum o paranteza anticipativa pentru ca - de cand am hotarat sa scriu capitolul asta ma obsedeaza inceputul, sau consecintele inceputului lui. Dupa mai bine de 15 ani imi amintesc cu precizie ce citeam, pana la detaliul paragrafului, pozitia corpului meu pe coltar, razele de lumina care treceau prin fantele storului si desenau hasuri pe covor, - imi amintesc si covorul, cu motive geometrice in tonuri de negru, bordo si maro. Imi amintesc - fizic - nasul de cauciuc negru intens al lui Pablo, rasuflarea lui pe mana mea care atarna de pe canapea. Imi amintesc o cutie de cola, cumparata de la Hamka de pe Stirbey, imi amintesc masuta rotunda din lemn de brad pe care statea cutia aia rosu-aprins, langa scrumiera si pachetul mototolit de Lucky fara filtru. Singurul lucru pe care nu mi-l amintesc e numele celei pe care in continuare o sa o numesc Veronica. Pentru ca oricum ar fi chemat-o numele ei ar fi trebuit sa fie Veronica. Citeam cand a sunat telefonul. M-am ridicat sa raspund... ideea de mobil era inca departe, nu aveam nici macar un "fara fir" de casa, deabia facusem trecerea - cu mandrie - la o uratenie cu butoane, ceva mare si colturos, din plastic alb, negru si gri, evident mai prost decat cel vechi cu disc, acum dispretuit. "ceau" mi-a spus Ucu - timisorean de-al meu - folosea - spre deosebire de mine care ma bucurestenizasem - salutul traditional. Nu m-a lasat sa raspund, era peste capacitatea lui de a avea rabdare ideea ca ar fi putut gresi numarul, uneori il banuiam ca incepe sa vorbeasca imediat ce termina de format. "Auzi, am o prietena care isi cauta servici, ii dai tu ceva de facut pe la tine pe la firma? sa raspunda la telefoane, sa faca cafea!" Mareata mea firma - tocmai parasisem gazetaria - era doar un nume pe o hartie oficiala, aveam un birou in masura in care aveam sufragerie acasa. "Ce sa fac bai cu ea?" l-am intrebat uluit, mi se parea atat de bizara ideea de a avea pe cineva care sa lucreze - orice! - pentru mine... "Pana la telefon am 3 metri in cel mai rau caz, beau ness frecat cu gheata pe care oricum nu stie nimeni sa mi-l faca, ca nu-l nimereste cum imi place mie." "Lasa ma, gasesti tu ceva, sa scrie la masina, sa-l plimbe pe Pablo". Am izbucnit in ras. "Bai, tii minte cand ai incercat TU sa-l plimbi pe Pablo? Si stii ca nu am masina de scris." "Ai dreptate", m-a aprobat spre mirarea mea Ucu Haiducu. "Cu Pablo nu e o afacere"... S-a gandit fix doua secunde, si a continuat. :Da tu pleci luni la targul ala de la mare, nu?" "Plec" i-am raspuns precaut. "Pai si cine sta la stand cat tu mananci sau te pisi?" "Kuky" i-am raspuns intelegand unde bate. "Merg cu Kuky" "Da ma, sa nu puteti si voi sa mergeti impreuna la masa, sa mancati pe rand ca la cantina, sa nu va puteti invarti prin targ.. Plus ca lu' Kuky asta al tau nici daca ii pui o fata de masa in cap nu-l poti arata la lume, ia gandeste-te... tanara, frumoasa, simpatica, in mini, zambeste, discuta cu clientii, cat esti tu acolo o trimiti sa aduca cafea, sa spele masina..." Asa era Haiduc, inepuizabil in solutii pe nervii altora. Chestia era ca - daca ma gandeam putin - avea dreptate. Nu eram obisnuit pe atunci cu armatele de hostesse, cu samplinguri si alte alea care aveau nevoie de ele, si care aveau sa-mi macine nervisorii mei obositi cativa ani mai tarziu... dar ideea nu era rea. "Bine" am zis... sa ma sune sa vorbim. "Nu poate" mi-a raspuns Ucu, "e la ma-sa la tara pe langa Sibiu, nu are telefon, vine luni dimineata cu trenul si o astept io la gara si o aduc la tine" I-am vazut ranjetul in clipa aia, adica zisesem Da si nici nu mai aveam cum sa o intorc, cu o ora inainte de plecare n-as fi avut sufletul sa ma uit in ochii unui om si sa-i spun... ce sa-i spun? "Stii, nu cred ca merge..." De ce, ce motiv as fi putut avea? Asa ca luni dimineata stateam si fumam impreuna cu Kuky, sprijiniti de Mazda mea verde cumparata la second-hand - prima mea masina - asteptand sa vedem Dacia rosie a lui Ucu - B-01-UCU - dand coltul din Splai. Era primul nostru targ ca partcipanti... si daca stau sa ma gandesc bine si ultimul, nu aveam nici o legatura cu ce se vindea acolo, era cu tematica de industrie usoara, producatori de pantofi, de rochii, de chiloti, de creme de ghete, ideea "geniala" imi apartinea... "Ma, da noi putem sa participam la orice targ cu Publicitatea noastra, ca orice ar vinde aia de acolo, au nevoie de Publicitate, de cataloage, de pliante, de flyere, macar carti de vizita, etichete... orice" Si cum dezbateam noi chestia asta laudandu-ne unul pe altul si fiecare pe sine ce destepti si frumosi suntem, apare si Ucu, sare din masina in stilul lui, aveai impresia ca nu avea rabdare sa se opreasca, se repede la noi, ne imbratiseaza-strange mana-bate pe spate in aceeasi miscare si ne sopteste la ureche. "Puteti sa o si futeti daca vreti, ca e fata de inteles, si eu oricum am terminat cu ea demult" Si din rabla rosie incepe sa coboare o zgatie mica si plinuta, tunsa paj, cu gura pana la urechi, cu niste cercei uriasi de aia de tiganca, cu cei mai mari sani - proportional la dimensiunile corpului - pe care ii vazusem eu in viata mea. Kuky inghite in sec, eu mai putin, el e cel fascinat de sanii mari si fermi, toate iubitele lui trebuiau sa treaca testul monedei de 3 lei. M-a luat brusc o durere surda de cap, mi-am propus ca deindata ce ma intorc sa-l iau pe Haiduc de matzul ala de la gat pe unde respira omul si sa-i explic pe indelete niste chestii. I-am luat bagajul "zanei-zorilor", l-am aruncat in masina, i-am aruncat cheile lui Kuky, m-am aruncat si pe mine in dreapta si am tacut pana am intrat in Constanta. Targul se tinea intr-un Eforie, Nord, Sud, nu mai stiu exact, si nu mai stiu nici daca era primvara devreme sau toamna tarziu, statiunile erau goale, marea majoritate a hotelurilor inchise... cred ca toamna, imi amintesc parca covoare de frunze pe strazi si trotuare, dar se prea poate ca totul sa fie doar reflectarea starii de spirit a momentului in amintirea mea. Am - Kuky a - parcat masina la bordura, ne-am extras din ea, noi doi bosorogi deja, amortiti, Veronica proaspata si sprintara. Si atunci s-a intamplat ceva bizar, la 10 metri de noi, indepartandu-se deja, erau doua tiganci, cu basmale si rochii inflorate si picioare goale prafoase si crapate. S-au oprit, s-au intors, si una a strigat de unde era "Hai sa va ghiceasca baba". Nu le-am bagat in seama, dar erau insistente... s-au apropiat incet in timp ce noi scotoceam dupa bagaje, s-au oprit la 2 pasi de masina si ne-au invitat din nou, "Hai sa va ghicesc". "Hai, lasa-ne" m-am rastit la ele, "nu vrea nimeni aici sa ne ghicesti". "Da de ce nu vrai, domnu' Marius", m-a intrebat una din ele razand. Am inghetat. De unde stia balabusta cum ma cheama? Kuky a intepenit si el si se uita neincrezator de la unul la altul. "Hai, domnu' Marius" a zis cealalta zambind. "Las-o pe asta sa-ti ghiceasca ca ghiceste de bine". Am apucat sacul de voiaj si m-am indepartat cu pasi mari. Kuky ramasese intepenit langa masina. "Incuie si pune alarma" i-am strigat fara sa ma uit inapoi. Toata seara ne-am certat daca imi spusese sau nu cineva pe nume dupa ce am iesit din masina. Eu inclin sa sper ca da... Kuky si Veronica ziceau ca ei nu isi amintesc asa ceva. Cam asta a fost. Ce s-a intamplat cu Veronica? Una dintre multele dizolvate. Si la urma urmei nici nu o chema asa. Avea insa niste sani eroici.

Trec tigani pe drum,
Drumu-i plin de fum,
Fumu-i plin de scrum,
Foc ardea.
Vai tigani, tigani,
Gipsy si hitani,
Fara cer si ani,
Trec pe drum.

Tiganie rai,
Rai care erai,
Caravanserai,
Acadea.
Raiul meu beteag,
De pe alt meleag,
Cât îmi esti de drag
Nu stiu cum.

Trec tigani prin colb,
Colbul oste orb,
Orbul e un corb,
Giacardea.
Cade seara-n câmp,
Soarele-i scalâmb,
Cortul este strâmb,
Foc ardea.

Fac tiganii foc,
Focu-i la mijloc,
Fete cu ghioc
Si cu carti de joc,
Vai noroc, noroc,
Vino la soroc,
Vino sa-ti ghicesc,
Cartile vorbesc,
Si nu ne mintesc,
Giacardea.

Fata de caro,
Sub cer indigo,
Sa-ti spun încontro
Foc ardea.

Ca multi ani s-au scurs,
De când el s-a dus,
Ca un pui de urs,
Pe un drum.
Cu belciug si lant
Fara nici un sfânt,
Spre un târg bizant
Foc ardea.

Zaiafet acum,
Lautarii duium,
Numai tu nicicum,
Giacardea.
Noaptea de-ar veni,
Pe pamântul gri,
De ne-ar adormi
Orsicum.

O, dar azi, dar azi
Cerui de atlaz,
Soarele-n extaz.
Ei se duc la pas,
Spre un alt popas,
Satra de pripas.
Pâna nu-i mai vezi,
Pâna nu-i mai crezi.
Si din ochi îi pierzi.
Printre ceturi verzi,
Ceturi de livezi,
Vezi ca nu-i mai vezi.

Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce misto...